Florin Vianor Moisa, 27 de ani, ciclist profesionist, a început să pedaleze ca să scape de kilogramele în plus, iar din acest an face parte din echipa continentală Team Novak
„Am avut 135 de kg, acum am ajuns la 75 și mă lupt cu cei mai buni cicliști din țară, nu sunt la fel de bun ca ei încă, dar acumulez experiență. Am fost fumător, boli de ficat la 20 de ani, beam un frigider de bere pe seară și acum sunt aici. Asta sper să motiveze orice ciclist începător”.
Florin s-a născut în Bucovina, comuna Fundul Moldovei, Județul Suceava. S-a mutat la Cluj în 2013, odată cu admiterea la facultate. Este ciclist profesionist, dar „mai sunt și bucătar, tehnician în turism, antrenor de fitness”. Pe bicicletă se dă din 2019. „Munceam într-o bucătărie, unde eram stresat, arțăgos și mereu pe muchie de cuțit cu nervii, într-o seară am văzut un video pe Youtube cum un băiat călătorea din Alaska în Argentina pe bicicletă. Cu ajutorul unui prieten, ciclist de anduranță, mi-am achiziționat prima mea bicicletă, am echipat-o cu bagaje, cu un cort și alte lucruri total inutile pentru o călătorie pe bicicletă ce avea să dureze 5 luni. Am străbătut 24 de țări europene, am parcurs 12.000 de km”. Atunci s-a decis să dea o șansă bicicletei, chiar dacă asta a însemnat să se bazeze pentru traiul de zi cu zi pe economii și pe sprijinul mamai și a prietenilor care cred în el.
1. Care a fost cea mai frumoasă experiență a ta pe bicicletă?
Evadarea de la Vrancea, când eu, un amator de 83 de kg, am ținut ritmul cu cei mai buni cicliști de la elite. Țin minte și acum când a venit arbitrul pe motocicletă și ne-a zis ca avem 6 minute în fața plutonului. Am avut un țipăt de bucurie în interior. Regret până astăzi că nu m-am bătut pentru sprint la final, m-am mulțumit cu locul 6 la general și 1 la amatori.
2. Dar cea mai urâtă?
Cea mai urâtă experiență au fost două, accidente, ambele în 2021, unul în care mi-am rupt clavicula și celălalt în care mi-am rupt umărul și am stat imobilizat în casă timp de o lună. A urmat cea mai neagră perioadă din viața mea, depresie, dureri, post traumatic, stres, dar am avut-o pe mama alături și prieteni din anturajul de ciclism. Cu ei alături am ajuns să mă vindec complet și până acum să am un număr bun de km adunați, atât în cursele interne cât și la antrenamente. Tot la „experiențe urâte” aș putea adăuga frica de a nu mai putea face ciclism din cauza banilor. Suportul financiar e important, e singurul factor care mă stresează în perioada aceasta, nu faptul că aș avea dificultăți în antrenamente, curse, echipă ci faptul că o să trebuiască să iau un job și să mă antrenez în același timp. Am făcut asta în 2020 și am fost mediocru. Pentru a deveni un adevărat elite și a ajunge din spate experiența colegilor mei cu ani de experiență, trebuie să muncesc dublu pe bicicletă.
3. Care consideri că sunt cele mai importante realizări ale tale?
Am câștigat fiecare podium la amatori pe locul 1, am câștigat Cupa României și eram într-o formă excelentă pentru a câștiga și un tricou de campion național la amatori. Faptul că am mers atât de bine la Max Auschnitt 2021 și la Vrancea m-a determinat să îmi caut o echipă pentru a face pasul la elite. Novak Team mi-a acordat o șansă, în ciuda lipsei mele de experiență ca junior, pentru asta le sunt recunoscător și sper că nu o să dezamăgesc.
4. Ce te motivează să faci toate astea?
Prin ceea ce fac pe bicicletă vreau să motivez lumea să se apuce de pedalat. Vreau să motivez și părinții a căror copii fac ciclism, să le dea o șansă să facă ceea ce iubesc. Am crescut într-o colibă, nu aveam apă sau curent, de multe ori mâncam o dată pe zi, am avut o copilărie tumultuoasă. Trebuia să fiu doar o statistică (fie un consumator înrăit de substanțe, fie un om care să nu facă nimic cu viața lui, să plece de pe lumea asta, fără să lase nimic în urmă). Am avut 135 de kg, acum am ajuns la 75 și mă lupt cu cei mai buni cicliști din țară, nu sunt la fel de bun ca ei încă, dar acumulez experiență. Am fost fumător, boli de ficat la 20 de ani, beam un frigider de bere pe seară și acum sunt aici. Asta sper să motiveze orice ciclist începător. Dacă în 2 ani am ajuns să fac pasul la elite, având în vedere trecutul, toată lumea poate face un progres semnificativ în acest sport prin determinare și muncă.
