Jurnalist de profesie, Elena Nicolae s-a urcat prima dată pe bicicletă în urmă cu 12 ani. Tocmai se întorsese la Cluj, după 5 ani petrecuți în București, și își dorea să facă ceva nou pentru ea. Așa că s-a apucat de pedalat. Bicicleta i-a schimbat perspectiva asupra vieții, spune ea, iar ciclismul, asemeni oricărui lucru care a ajuns să o pasioneze, și-a pus o amprentă uriașă asupra destinului ei. Nu sunt cuvinte mari. Să vedeți de ce ☺
Ce înseamnă bicicleta pentru tine?
Bicicleta mi-a schimbat stilul de viață. Mulțumită ei, am descoperit modalitatea perfectă să scap de stres, să mă bucur de natură și de prieteni, să trăiesc mai sănătos. Am dat jos 10 kg, față de când trăiam în București, dar nu asta e important, ci faptul că, deși fac destul de multă mișcare (anul trecut am pedalat 5.000 de km, iar anul ăsta aș vrea să fac 7.000), nu mă gândesc că „fac sport”. De câte ori urc în șa mă simt ca un ștrengar care s-a strecurat de-acasă pe ușa din spate. Asta fac în weekenduri, asta fac în vacanțe. Când am deplasări prin țară, de cele mai multe ori îmi iau bicicleta cu mine – nu se știe niciodată ce drum numai bun de pedalat îmi iese în cale.
Nu te-ai limitat la bicicletă. Ești arbitru și faci parte din echipele de organizare a celor mai importante competiții de profil din România. Cum s-a întâmplat asta?
Ca orice biciclist pasionat, am început să mă uit la Turul Franței, Giro, Vuelta. Acolo am văzut-o prima dată pe blonda de la Quick-Step – probabil responsabilului de social media al echipei – așteptându-i pe băieți la finiș. Glumeam, spunând că asta vreau să fiu și eu. Nu neapărat blondă și nu musai la Quick-Step, dar acolo, în mijlocul lucrurilor. În 2016 am pedalat la un eveniment ciclist de adunare de fonduri și am avut ocazia să cunosc mai mulți oameni implicați în ciclism: Memo (Radio Guerrilla), Dan Sârdan (NoMad Merida Racing Team), Dan Mazilu (freeride.ro). Am început să scriu pentru site-ul bikefm.ro, și așa am ajuns la Turul Bihorului, unde am mers în cursă într-o mașină de juriu. Mi-am pierdut trei pixuri atunci, într-o singură etapă – e nebunie să urmărești cicliștii pe coborâri – dar l-am cunoscut pe Nea Sandu și pe ceilalți arbitrii și-am vrut să fac și eu treaba asta. Mi-am luat licența în 2020 și am arbitrat deja la mai multe competiții, nu doar de șosea, ci și de MTB. Dar n-am uitat de blonda de la Quick-Step. În 2019 am colaborat prima dată pe partea de comunicare cu o mare competiție – Turul României, iar anul următor făceam același lucru la Turul Sibiului. Având experiență de jurnalist, poate mi-e mai ușor să gestionez relația cu presa și fiind pasionată de bicicletă, mă entuziasmează faptul că pot să-i iau la întrebări pe cicliștii profesioniști. De multe ori chiar acolo, pe linia de finiș, ca blonda de la Quick-Step ☺.
Ce urmează?
Ori de câte ori am ocazia vorbesc oamenilor despre pasiunea mea și îi încurajez să urce pe bicicletă. Ca arbitru, îmi iau lecții la fiecare dintre competițiile la care particip, însă de fiecare dată văd și posibilități de îmbunătățire – a regulamentelor, a relației dintre entitățile implicate în ciclism, a organizării – astfel încât cicliștii să fie în siguranță. Dar, pentru că e bine să ai întotdeauna un vis care pare imposibil de realizat, îmi doresc să arbitrez în Turul Franței. Ca și comunicator, îmi doresc ca tururile pentru care lucrez să fie din ce în ce mai apreciate la noi și mai relevante în calendarul internațional. Să inspire tot mai mulți copii să se dea pe bicicletă și – de ce nu? – să facă ciclism de performanță. Cine știe în ce sat din locurile traversate de Turul României trăiește următorul Tadej Pogacear ☺
